Mică incursiune în istoria donatului
1628
ÎnceputulEste anul în care medicul englez William Harvey, care și-a petrecut o mare parte din viață încercând să înțeleagă procesul circulator sanguin, și-a conturat descoperirea, ajutând la definirea modelului de transfuzie sangvină. Deși transfuziile de sânge au fost încercate nu mult timp după descoperirea sa, au trecut aproape 200 de ani pentru ca o transfuzie de sânge de la om la om să fie finalizată cu succes de către medicul american Philip Syng Physick, denumit și ”părintele chirurgiei americane”. |
|
1898
incompatibilități constatate prin transfuziiS-a descoperit că diferențele dintre celulele roșii au fost cauza multor incompatibilități constatate prin transfuzii. Apoi, pentru mai mulți ani, problema transfuziilor de sânge a fost conservarea cantităţilor donate. În timpul primului război mondial, datorită nevoii presante de sânge uman pentru transfuziile necesare soldaților răniți, au proliferat studiile privind modul în care poate să se păstreze și să se transporte sângele. |
|
Secolul XIX-XX
Mici inovații care evoluează spre cele mai mariÎn această perioadă s-au făcut progrese în înțelegerea diferențelor dintre diferitele tipuri de sânge – ceea ce va deveni cunoscut sub numele de Grupele A, B, AB și O – împreună cu factorul Rh sau existența proteinei rhesus. Tipurile de sânge primar au fost descoperite în prima decadă a secolului XX (de către medicul american de origine austriacă Karl Landsteiner, câștigător al premiului Nobel, în 1930), iar factorul Rh a fost o descoperire genetică ulterioară, care a dublat efectiv numărul total de tipuri de sânge. În ceea ce privește accesibilitatea transfuziilor, era încă neclar cum ar putea funcționa eficient un sistem de donații de sânge. |
|
1920
Ordinul donatorilor de sângeÎn SUA, de exemplu, o soluție folosită la începutul anilor 1920 a implicat existența unei bănci de voluntari, mereu disponibili, gata să-și ”ofere” sângele pentru un pacient în nevoie. Un articol din 1924 al New York Times a subliniat ceea ce a numit un „comerț nou și profitabil”, în care zeci de bărbați erau gata să-și doneze sângele, dacă erau solicitați. Publicația menționa că marile spitale din New York aveau, de regulă, liste de cincizeci sau mai mulți bărbați care ar putea fi chemați să-și vândă sângele. Acești donatori, deși locuiau în diferite zone din oraș, erau disponibili în orice oră din zi sau noapte și puteau fi chemați, de obicei, prin telefon. Se întâmpla frecvent ca viața unui pacient să depindă de realizarea unei transfuzii de sânge care se efectua în câteva minute. Ei erau considerați, într-un alt articol pe acest subiect, ca făcând parte din „Ordinul donatorilor de sânge”. |
1937
prima bancă de sângeeste anul în care a fost creată prima bancă de sânge, în Cook County, Illinois. Pornind de la un concept aparținând medicului maghiar Bernard Fantus, care a descoperit o metodă de depozitare a sângelui pe o perioadă de până la 10 zile, acest model a revoluționat domeniul. Inovațiile care au urmat au făcut posibilă păstrarea sângelui timp de 42 de zile și a plasmei din sânge, pentru un an întreg, sub formă înghețată. |
|
1948
punga pentru sânge din plasticanul în care compania Fenwal descoperă punga pentru sânge din plastic, una dintre piesele-cheie ale donării moderne de sânge. Înainte de inventarea pungii de plastic, se folosea o sticla specială. |
|
Dar astăzi…Astăzi, datorită tuturor acestor progrese, se utilizează complet aproape fiecare doză de sânge. Elementele din sânge sau componentele sanguine pot fi separate prin centrifugare. Sângele este acum testat pentru diferite boli, iar probele cu probleme sunt distruse. |
Sursa: Wikipedia
Încă ceva…